poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-03 | | Privit-ai vreodată un ciorchine, Ce ascunde o poartă către mine… Iubirea-mi în el a adunat în vii, Bob cu bob… doruri arămii… Sute de mii de doruri arămii, Câte în palmă nu poți să le ții; Printre degetele-ți flămânde au scăpat, Pământul le-a înghițit, apoi a oftat… Ai oftat și tu, că nu le poți cuprinde, Nici flacăra vieții n-o mai poți aprinde Din brațele uscate, triste și pustii, Ale sufletelor ciorchini, ce mor în vii… Apleacă-ți urechea ca să auzi Taina din bobii cei verzi si cruzi; Sufletul meu acolo sălășluiește, În nemurirea verde, singur trăiește. Apleacă-ți un deget, strivește un bob, Întinde o buză, soarbe un strop, Uită-te apoi, că vei vedea în zare O poartă verde cu a ei chemare… Nu-ți fie teamă, pășește calm, ușor Peste câmpuri verzi de viață, de amor; A mustului dulceață e doar amăgire, Tu vrei mai mult decât o amintire… Acolo sunt eu, în rochiță verde, Cu brațe întinse, cu zâmbet de vară, În ochi-mi de iarbă va vrea a se pierde Sufletu-ți ce simte că trăiește iară…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate