într-un labirint al trecerii mă frământ
scriu versuri pentru lumină
e o tradiție un îndemn
le pun în zidul alb al zilei
așa cum se pun rugăciuni în Zidul Plângerii
o cale a dialogului meu cu cerul
chemarea primăverii
fiecare anotimp așteaptă chemarea noastră
ca un copil întârziat în joacă
nu voi cere nicio recunoaștere
sunt doar un cuvânt într-o carte veche
mai bătrân decât mă cunosc