poate că dumnezeu e scund și nu vede tot
sigur e bătrân și uită ușor

nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie
pe grinzile încrucișate din biserici
nici pe cei legați de patul suferinței
cu lanțuri incandescente

uită cum te seacă durerea și singurătatea
de două ori pe zi își taie venele
în muchia de sticlă a orizontului
nu simte nimic nici sânge nu curge

o dată la câteva milenii
se plictisește și își trimite un fiu pe pământ
să vadă fiara prin ochii altuia
să îi simtă gheara în inima neprihănită

se lasă pângărit, înecat în lacrima cristi
îndură prin delegare orice umilință
atât cât să își amintească de ce a inventat
moartea ca soluție finală