poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-28 | |
De unde tunetul, de unde urgia? Ceasul
rău își mână secundele. Dincolo-s eu. De mi-aș putea vorbi numai o clipă... Dincolo tună și îmi țin mâinile la urechi. N-au pereche urechile mele. S-au născut singure. Mă sprijin de oase ca de niște pereți răsturnați peste oasele altora. Hăul, răul... Privește-mi gleznele strivite de chingi. Nu e nimeni acolo. Bunicul cosește și afară miroase a fân. Ce faci tu, dincolo, tu, cu coasa în mână? De trei zile, tunetul rupe de la sâni laptele mamelor. Și eu, cărând în brațe pântecu-mi sterp. Îmi țin mâînile la urechi și mă sprijin pe oase. Cine cosește acolo? Parcă miroase a fân. Leg și dezleg, babă vrăjitoare, leg și dezleg. Degeaba te uiți cu ură din gavanoasele tale, sunt mai neagră ca tine în hruba mea. Sunt mai neagră ca negrul pământului. Îmi crestezi pe sân ceasul rău și te miri. Râzi, babo, n-am fost niciodată frumoasă. Trimite vorbă morților tăi și mai lasă-i, să se năruie tunetul. *** Și măcar de-ai fi spus că în beznă ceasul ticăie și mai aproape. Pun semn și m-ascund în coasta părinților mei. Nicio mână nu-mi ostoiește încheieturile încrâncenate de atâtea spaime câte au fost, câte vor mai veni, ceasul rău își mână secundele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate