clasoarele se deschid pe rând, timbrele
zâmbesc din state exotice
papagali, peisaje, mașini, sportivi
sau cosmonauți sovietici cu fețe bd
un fel de dumitru prunariu mult mai fericit

au fost strânse datorită unei obsesii din cinzeci și ceva
când au căzut din zidul unei case demolate
multe timbre
se făcuse un strat de zăpadă
un strat de timbre

și toată lumea călca pe ele
după o vreme să se fi gândit cineva cam
cât să fi valorat

e frumos când un regret lasă urme urâte
țipăm mai puțin
o lumină versatilă în colțul ochiului
nu doar înverșunarea pe care n-are cum
s-o stăpânească nimeni

mila
ne răsfață obsesiile și ele nu fac
decât să ne dea prea puțin
prea târziu