poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-26 | |
februarie 2008
1. Balanța (genunchi – frunte, lipiți…) «ne iartă nouă…» pe fundal, o mână din ceară unge praguri «greșelile noastre…» pâclă, trupuri dansând bezmetic «precum și noi iertăm…» cerul devine muchie – cea mai ascuțită, păzind o ușă sferică, o ușă ou! Înăuntru este ceea ce chemăm Suflet sau afară?! «greșiților noștri…» muchia fulgeră fundalul, mâna în cădere, ceară nu-i ceară, praguri răsturnate «și nu ne duce pre noi…» lacrima ține pântec greu nou trup va înmuguri – cine cu pasiune o va duce fără să-i fie povară?! «și ne izbăvește de cel…» care se crede inocent de când omul ține venin în vasul din lut închinându-l peste lume, amplificând ecoul durerii! Acul balanței e cheia – condiția «Precum» grea cât crucea crucilor întâiei golgote _________________ 2. Trec… dansând pe sârma aceasta violet-aurie am tânjit la aplauze, la nume nu știam că fiecare clipă este un capăt – și că nu sunt egale… țărâna oarbă mă poartă așa de puțin cântăresc, încât firul mi-a dat iluzia rădăcinii! Confesiunea aceasta despre fiindul meu, nu vă tulbure: nici pietate… și nici să vă încânte păstrați numai mirarea lină, gest ca un ridicat scurt de sprâncene… trec sperând tainic la un apoi unde să fiu eu sârma violet-aurie… măcar viței din via altui mâine _________________ 3. Mi-ați vrut bine – II (plecând de la ultimul text postat pe «agonia» în pagina VDG-ului) ce-ați crezut atunci în 21 ianuarie 2007, că tai trepte cuvintelor sau etapizare drumului meu, la plăcere, așa?! Sensul acelui mesaj abia astăzi l-am atins ieșind din rana pământului vierme umil Nu știam că premoniția, minunile care au urmat îmi cunosc numele și, mai ales, adresa! Nu știam mai departe de o durere de măsele, o febră musculară sau o banală insolație… nici câtă iubire a zvârlit Dumnezeu – împreună cu amarul peste lume. Mi-am știrbit trufia, talentul de a mă amăgi că înving mai mereu mi-am știrbit vederea cu ochii din carne dar a meritat, am acum o a doua epidermă pe frunte – tot bătând cu degetul, cu pragul de jos, nu știți voi cât de jos! Mi-am silit iubita ținându-i tâmplele cu forța să-și vadă speranța încâlcită în sârmă ghimpată până ce Dorul – cremă-de-dor ne-a uns tălpile, genunchii, umerii, dar mai ales buricele degetelor – degete părându-mi azi eșarfe! Piscurile trecute sau adâncurile, depinde de unde priviți, sunt absolut diferite față de tot ceea ce ați crezut atunci în 21 ianuarie 2007, fie și pentru atât vă mulțumesc _________________ Cu iubire, tuturor un salut și o reverență. Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate