poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-25 | |
Am sădit un pomișor la capul fiecărui mort
și n-am mai trecut pe acolo. Cu timpul, cimitirele au devenit livezi. Îmi recunosc morții după mirosul florilor primăvara, în gustul dulcețurilor din borcane. La sărbători sînt mai singur decît oricînd. Văruiesc cruci imaginare, silabisesc nume vechi, întorc fotografiile cu fața spre răsărit. Morții nu cer nimic. O vreme le-am scris crezîndu-i plecați în călătorie. Seara, înainte de culcare, mi-i imaginam plutind în leagănele lor din lemn dulce. Abia așteptam să revină, să le ascult poveștile. Într-un tîrziu am aflat adevărul. Am plîns, i-am învinovățit. Înlăuntru-mi a început să bată ceasul neregulat al uitării. De atunci sînt altul. Urlu cu o mie de guri, cer iertare. Oare nu-mi pregătesc, pe îndelete, acum și aici, propria călătorie? Cine-și va aminti de mine? Măcar un hoț de copil să vină, zi de zi, și să fure, cu sînul, din pomișorul meu. Apoi să fugă acasă, fericit că nu a fost prins.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate