Mă simt lovit, descoperit pe față.
Arunc marama plină de otravă
Și prind puternic capătul de ață,
Păcălit fiind de viața cea mârșavă.

Trenul e-n gară, tras și-așteaptă,
Bagaje, oameni să se-ncarce.
Mecanicul voios e pe o treaptă,
Îi fac cu mâna amical, în pace.

Dau să mă urc pe prima treaptă,
O mână de zdrahon mă prinde
Și-mi pune-o față interzisă, mată.
Sunt neplăcut surprins. –Unde?

Întreb să am, să-mi fie explicat,
De ce-s bătut și aspru alungat.