Aici a fost să mă deschid spre astre.
Erau pe-atunci doar ronduri de verdeață
Și pomi rodind în dimineți cu ceață,
Modeste flori, zâmbindu-mi trist din glastre.

Privirea mea de la-nceput de viață
Þintea s-atingă depărtări albastre,
Dar au înfrânt-o aprige dezastre,
Cu urlet lung de târgoveți în piață.

Ligheane-nșiruite pe covoare
În care ploaia necurmat a-nvins
Și-acei bărbați ce răscoleau ziare,

Durerea mamei ce apoi s-a stins
Mi-au pus pe frunte jalnică paloare
Și peste vii nădejdi murdar a nins.


29 iulie 2007