| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2008-02-20 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt 
Veuves – tant de veuves si veuves avec ce nom créé pour elles, avec ce noir comme preuve. Pauvre veuve. On dit : pauvre veuve, et c’est le malheur en série. Ah! c’est un Dieu sourd que l’on prie. Veuve jeune, belle peut-être, ou vieille et seule un soir de vent. Ah! cet arbre sous la fenêtre… On allait dehors deux ensemble. On savait bien peu l’un de l’autre mais la prière des Apôtres brûlait peut-être dans le vent. Quai désert. Havre dévasté. Qui peut dire de quel moment on est veuf pour l’éternité? (In Les poèmes de Sabine Sicaud, Paris, Stock, 1958) 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate