Fost-am rapita ieri de o lume
Cu fiinte reale si iubiri firesti,
Unde fiece iarba are un nume:
Si totusi mor in dezamagiri lumesti.

Azi, mi-am inchis pacatele-n jurnal,
Pe care-l ingrop in gand si tarana;
Voi arde amintiri in focul oval,
Ce mistuie veacuri in inima pagana.

Maine, pleca-voi pe aripa de vant
Sa explorez mistere cu spiritu-mi flamand;
In urma-mi ramane un vis si un gand,
Ce se vor pierde apoi, in iarba si pamant…

Mi-e greu, dar o sa las in urma
O ultima privire cu lacrimi de regrete:
Si totusi, dulcea iubire se curma,
Murind in fantasme margarete…

Rastignita pe o cruce de destin
Privesc mantuita spre usi deschizande,
In lumea efemera nu voi sa mai revin;
Ingerii promis-au eterne colinde…

Cu lacrimi sangerii bucuria o adun
Din orizonturi de Rai razande,
Unde tac secundele de timp nebun,
Ce imi rapuse odata clipele visande…

Maine pleca-voi, nu voi sa mai revin…
Pana si timpul ce ma ucise cate putin
Va fi trist… secundele fi-vor seci,
Iar razele visuri, fi-vor atat de reci…