Nu plânge timp cu pletele-ți surii;
Sunt clipe de ani cu amintirile vii;
Sunt nostalgii de toamnă pe alei așternute;
Sunt suflete calde ce vor să te sărute…

Nu plânge inimă cu visu-ți de sânge;
Sunt săbii de eroi ce veșnic vor învinge;
Sunt ierburi de leac de vraci meșteșugite;
Sunt basmele verzi în gânduri urzite…

Nu plânge privire cu raze de sori;
Sunt chipuri petale pe care le adori;
Sunt brațe deschise cu iz de îmbrățișare;
Sunt glasuri tăcute cu dor de chemare…

Nu plânge aripă când de zări te lovești;
Sunt visuri îndepărtate pe care le iubești;
Sunt lumi de zenit pe gânduri de vânt;
Sunt note de viață țesute într-un cânt…

Așează-te vis în palmele-mi înghețate,
Încălzește-mi dorul măcar pentru o noapte.
O mie de stele de pe boltă mă privesc,
Doar în două însă, eu voi să mă oglindesc.

Triste-s genele cu privirile vii…
Nu plânge, clipește veselii…