aș vrea să fiu surdă sau oarbă sau mută
să las curgând sângele meu cenușiu
întuneric fecund în care se înaintează pe brânci

dar cordul-martor al miezului lumii pulsează
între femeie și bărbat azvârliți împreună
regăsindu-se doar spasmodic în retina celuilalt
neîndurător de limpede
ca o agresivitate bine strunită

puterea de jos își spune cuvântul
nu mai e timp de pierdut în fărâme de viață
nu mai e timp de putrezit în vintre
suntem pâini mici din care mai rupem o iarnă
ca dintr-o materie grea

oho ce de absență port pe brațe
și ce vietate devoratoare hrănesc dimineața
într-un mormânt gol
precum ochiul iubitului când nu mai iubește

mi-am strunit inima să nu ucidă
- să nu se ucidă - multpreadevreme
să nu cunoască triumful focului

țin ochii departe de lumea închegată
să nu văd cum mă transform lent în sare