Eram înscris în cercul lor de piatră,
Tot desenându-mi haina după el,
Pe cai mereu să mă întorc la vatră,
În colivia stâmtului pastel.

Reconturând pe drum aceleași case
Sudam cântare oarbe la un schit –
Băteam la geamuri cu obloane trase,
La frați bătrâni ce nu i-am mai găsit.

Trezit desculț hrăneam din nou pământul
Cu umbre reci, grăbite și târzii
Și le lăsam să geamă ca și vântul
Ce antrena obloanele pustii.