poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-10 | |
Nu este vis, dar nici real nu e.
Totu-i al meu. Dar eu nu am nimic. Văd o lumină; nu e lumina mea... Eu doar rămân în întuneric și în frig. Aștept la rând să întâlnesc Speranța. Dar șiru-i lung - e mult până la mine - Mă simt neputincioasă. Tu ai făcut atâtea Iar eu ... eu nici măcar nu pot s-ajung la tine. Sunt ca o picătură-ntr-un ocean - Aștept sa mă evapor, să mă prefac în nori, Ca briza să mă poarte-n aer Și să dansez printre miliarde de vapori Mai trag nădejde să te am alături Acolo, printre stele. Parfum de îngeri Să mă îndulcească, nectar sa beau și miere Și ochii mei să îi surâdă privirii tale blânde. Aștept Lumina. Înot prin întuneric, M-agăț de-un fir imaginar, Te caut. Te zăresc în chip feeric Dar cad. Te pierd. Cad neîncetat. Fusese totul în zadar. Apare o lumina nouă - nu-i a mea. Privesc cu încântare și frică totodată. Lumina se retrage; mai ia pe cineva. Dar eu rămân. Mi-e frică, mi-e frig, sunt încordată. Privesc văzduhul: puzderie de stele Nu-i nici un nor. Doar luna Și tu ești printre ele. Nu ești o stea, ești Steaua, cum nu mai e nici una. Și cerul se deschide. Zăresc din nou Lumina. Este Speranța. E a mea. O simt cum mă atrage... Înaintez ușor. Dispar cu ea; În urma mea e liniște și pace.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate