poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-08 | |
Colorat, orașul se-ntinde, zi de zi realul ne cere-napoi înc-o vamă,
înc-un chip să ascundem în tinde, hoții din noi să-i privim fără teamă, s-acceptăm dincolo de ei, pitorescul uman și trista trăire, om fără loc; rătăcind timp în spații, din trecut în trecut, țiganii roiesc, după noroc. Să văd albul din chipul lor brun, să simt ca un câine, hulitul parfum, estetic dorința mă-ndeamnă să văd și să simt, aroma celor trăite în fum de căruțe, de corturi deschise spre soare, puradeii plini, de candoare, să fiu și s-accept chinul ce vine din viitor, culoarea, ce-atâta ne doare. Străzile-n nopți și-n felinare, n-ascund othelian, fantasma îndepărtării, de-acel al lor, de-a pururi regretat, ei n-au uitat, acasă-i gustul sării, acasă-i locul unde cortul, inexistent, iar se ridică, acoperind tot cerul. Orașu’ acesta-i singur cort și cer și indii și fierar, ce bate-ntr-una fierul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate