mereu m-am gândit la mama
citind cum urmăream eu
bobocii
erau așa gri și pufoși
îmi lipeam câte unul de piept
și mă încălzeam și simțeam cum i se zbate inima
atunci îmi venea să îi pup labele găurite
bobocii noștri erau însemnați
să nu se piardă
de la stadion la biserică
creșteau doar aguzi
cu fructele mustoase de la care
ni se înnegreau dinții și limba
și rochițele de cit
nu mânca agute că o să-ți fie a
încercam să înțeleg sensul cuvintelor strigate
din vârful pomului
aruncam agute coapte nimeream pe câte cineva după guler
chicoteam cu olica lui troșin
împărțeam drumul în jumătate
ăsta e drumul meu
și ne certam până răgușeam
bobocii ciuguleau ca drogații
de-a lungul drumului
uns de labele lor înmuiate
în must de agute