Au fost epoci de piatră,
De bronz, de fier, de sticlă,
De umbră-a rațiunii,
De teamă și de frică,

De ură și rușine,
De haz și de necaz
Și asta fără nume
ÃŽn care suntem azi.

Un pic din toate foste
Conviețuiesc și-acum
Schimbăm ades decorul
Rătăcitori în fum.

Și azi ucid barbarii
Mai cruzi ca niciodată
Și se întorc în stradă
Ca lupii între oi.

Noi suportăm teroarea
Dorind să nu se vadă,
Mascând-o-n lașitatea
Ce-i cuibărită-n noi.

E-n procedeul care
Răstoarnă situații,
Când se transformă-n taină
Cumpliții lupi în oi.

E împrejur mai aprig.
Trăim din consecințe,
Care înseamnă-n fine
Soluții la ce-a fost.

Păstrăm neprihănite
Subtile năzuințe,
Care rămân ascunse
În vremuri fără rost.

3 februarie 1997