Privesc visător la marea cea tristă
Ce mă-nconjoară și ma răpește
Cu un zâmbet mă trișează
Câteodată.

Trăiesc o viață ce nu-mi aparține
Un corp cu totul altul,
O suflare ce vreau uneori s-o dau
Înapoi.

Plec să-mi caut sufletul
Să-mi caut corpul fără de pereche
Ce mă cheamă și mă cuprinde
În întregime.

Îl vreau la pieptul acesta aspru
Îl vreau să îl simt aproape
Dar nu de acest corp,
Ci de mine.

Vreau să plec în lume să-l caut,
Să stârnesc un nou început,
Să plece acest suflet
Necruțător.

Fumigen e gândul acesta rău,
Dar mai rău e glasul ce mă cheamă
Aproape să-i fiu în noapte
În zi.

Trăim cu toții o viață a altora,
Ce nu o merităm,
Dar nimeni nu cugetă a o da...
...înapoi...