de câteva ore bune aștept să mi se oprească vocile
de nu mi-ar fi îndesat pe cap o găleată pufoasă.

din cameră pe balcon, din balcon pe celelalte balcoane, pleosc în parabolică, sârmă de rufe-dat peste cap, lătrat-înapoi, înapoi îndeamnă o coadă.

de la ninsoare s-a făcut grialb, trag de grialb ca de capătul benzii de scoci și mă lipesc, mă lipesc, ce amuzant e, de mâini, de genunchi și canapelele vor,
să ne uităm cu toții în suprafața subțire,
să ne minunăm, o, doamne, ce de bucăți și în toate suntem noi.