La porțile Cerului se află o mână
întinsă către mine.
Îmi arată cu degetul arătător
disecțiile gândurilor mele...
Acesta le disecă în mii de șiraguri mărgilate;
unele sunt albe, altele sunt negre...
Dându-le drumul pe pământ,
unele au puterea să zvâcnească
spre înainte și 'napoi,
spre stânga și spre dreapta - spre Cer,
iar altele, cu o forță antigravitațională,
se întorc la rândurile mâinii ce le-au disecat,
iar eu cad și împiedic în frunzele unui stejar,
fracturându-mi un os în tulpina acestora,
desigur... osul degetului arătător...