poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-28 | | Atâta cer cărunțit prin oasele-mi pribege... Răsărit și apus, fecundând clipe unice, Crescute pe tulpina ochiului meu de veghe... Bolta dimineții de Paști, Lumina hristică, mîna mea dreaptă spovedindu-se Pe poteca îngenuncheată pe dealul bisericii, Îngeri la porți, colaci de nori... Cerul răsturnat pe nisip, primul sărut, Eu și tu, boabe înghețate de șoapte, Buzele, fluturi carbonizați, Miroseau a stele coapte, Se loveau de cochilia lunii, Răsunând orfic, Altele se topeau, aruncându-se-n mare, Petale de hyacint... Mă doare sufletul de atât albastru de Voroneț, Acuarelă tragică peste oasele-mi bătrâne, Într-o zi voi îngenunchea umil, Cerând iertare întrebărilor lumii Gol, ca un ecou rătăcit, În buzunarele peticite ale inimii... Mă voi întinde, obosit de atâta lumină, Și voi pleca, purtând în priviri Unicul crâmpei de cer, cu care se îmbracă Însuși bunul Dumnezeu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate