șir dezmembrat de fetițe suprapuse.

Nadia își șterge nasul cu mâneca. Lângă un xerox, vede un coșuleț cu flori uscate, agățat de perete. Nadia vrea să arunce chiștocul în coș, coșul îsi umple plămânii cu aer și expulzează o pisică. Pisica fuge speriată. Nadia se sperie și fuge.

și pe culoarele astea nici o ușă nu se trântește, nici un copil nu plânge, îți mai rămâne să zgâlțâi un pic balustrada. Ce mult mănâncă vecinii de la unu. Tanti Silvia stă mereu deasupra oalelor. A început să semene cu o creatură dezosată, blocată-ntr-un horn.

bunica era vrăjitoare. Ceaunul ei era prins cu un lanț lung și negru de ceva ce nu puteam ajunge cu vederea, cred că de o pătrățea de aer.

Acum din haine plesnesc alți oameni, care au propriile lor mișcări. Trebuie să fie de la vânt. Iar becurile, deși sunt aprinse la unele etaje, nu dau lumină. Le fixezi, e ceva hipnotic, o curbă frumoasă, o coapsă suspendată în aer pe care o ridici atât cât să provoace, odată scăpată, un grozav cataclism local.