Speranța întinată de capricioasa glumă
E ca o flintă-armată cu un fitil prea scurt,
(Căci dansul înrobirii sub trenă printr-o sumă
De viclenii gingașe nu-i milă ci e furt),
Iar eu – captiv în gheață, în labirint și-n dramă –
Îți voi ochi balansul la chinchetul dintâi
Al undelor de zâmbet; mă voi aprinde – flamă
Și-ți voi depune plumbul plecării în călcâi.
Va înflori în rană vestindu-mi biruința
Cu trâmbițe, regretul; vei sta să îl asculți
Și prea târziu, sfârșită, îmi vei puncta ființa
Sub linie, cu roșu, pe lista celor mulți.
Ferește! Bumerangul, lovind vânat de soi,
Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi.

19.01.2007