Nu ma mai doare plecare ta neanuntata
caci lacrimile vor naste flori
pe mormantul viselor noastre
si-ti iert pasii rataciti in noapte
caci mult am iubit umbra ta
dincolo de dor si cuvinte .

nu ma mai trezesc diminetile fara tine
caci zarile au patruns fior in sufletu-mi
parasit demult de visele despre fericire
si-ti iert amanarile cu inca
o viata pentru implinire ,
astept sa rasari din nou flacara
in lumanarea cu care ma rog serile .

nu mai plang urmele pasilor tai
prin labirintul inimii mele ,
cuneiformele lasate acolo
le scriu acum versuri de lacrimat patima
si-ti iert tresaririle duioase
cu care ma purtai uneori in brate
pentru inca o iluzie despre fericire .

iubirea ?
iubirea...
iubirea-i doar
umbra sperantelor mele de langa tine...!