...lovește mereu în tâmplă
ca o voce aruncată pe tăiș
de iarbă uscată
nu pot să scap
sângerez
peste cuvinte
adoarme liniștea
sunt prea obosit
să mă întreb de ce
am găuri adânci...
și ochiul pulsează
ca un suflet de om
de vină o fi noaptea
urmărind un gând
să deschidă o dorință
cu mâinile mele
o să intru în vis
ca într-o biserică
izgonindu-l din
pleoapele
mișcate de timp

...fără îndoială voi
învăța să visez