dimineață cu soare benign și emoții monofobe
cerul o rană tulbure badijonată cu nori
sângerând păsări peste grota Madonnei

după prânz ploaia ne conduce
în galeria locală de artă
descoperim alegoriile lui Magritte
într-un vitraliu familiar cu o mie de crini
remember Christine
mânăstirea albă pe coastă
asediată de miresele migdalilor?…

seara se răzbună peste măslini
tiembla la tierra
și roadele cad scuturate în plase
miracole plauzibile foșnesc prin grădini

dacă Madona își va întoarce ochii de la noi
îi vom îngropa fiecare lacrimă
sub treizeci de măsline de argint