Târziuri de noapte,
cu tâmplele arse,
de-a rândul vor trece, flămânde, bătrâne.

Poemele mele,
prea sterpe și hâde,
latente acorduri nu pot să îngâne.

Cad stelele toate,
năvodul deșiră,
râvnind la arginții neliniștii vamă.

Se frâng în tăcere
convoaie de vise,
hipnotice albii devreme mă cheamă.

Cu tâmplele arse,
târziuri de noapte,
de-a rândul vor trece, flămânde, bătrâne.

Iubite, le roagă,
acum, înc-odată,
să-mi dăruie clipe, plecarea s-amâne...