mă feresc de fata cu papuci roz și capete de câine pitindu-mă după un frigider abandonat pe culoar. nu mi-e frică, pulsul e normal, văd perfect, aud perfect, nici un semn de primejdie, doar nevoia să nu o întâlnesc.
mi se pare că aud un chiuit de undeva, dintr-o bucătărie. cineva se bucură pentru mine dintr-o altă ascunzătoare. mă feresc de pătratele maro care compun podeaua. în fața mea stă, gigantică, regina-de-abanos. pe nesimțite urcă în șa cavalerul.


lady fistic are nouă vieți și poartă un râs uriaș pe umeri.
când nu mă feresc, eu sunt lady fistic.