in vitro 3



țin osul să nu iasă din țâțâni c-o
buleandră căptușind șira spinării
din nadă-n gât un semn al întrebării
se scrie-n carne apăsat cu duco

un mâț beteag suind în casa scării
plăceri în vintre unde sari năuco
de coada lungă nu mai sta apuc-o
să nu mă dea vecina iar ocării

îmi fac portretul ostenesc bucata
de glod slinos ce ochi uniți pe nas
privirea lungă jinduie răsplata

umbre mă pupă iară eu le las
măi ce frumos îs mi s-a-nfipt cravata
ciupind buricul ca de bun rămas


1 aprilie 2006