știi ce te rog,
când îmi voi întoarce obrazul stâng înaintea ta,
să ai milă de mine
și să mă lovești în așa fel încât să nu mă doară
precum prima palmă.

iar când îți voi scoate dintele,
să-ți deschizi gura larg până la urechi —
degetele mele sunt niște raze calde
ce-ți vor curăța trupul de friguri
și de nămolul din saliva ta abundentă.

niciodată n-am să înțeleg
cum poate să curgă un fluviu de miere undeva,
iar muștele aurii să se adune pe malul său
bătând din aripi
și să lingă din el până la infinit,

în timp ce vânzătorii ambulanți strigă o zi întreagă
ca niște muezini
umblând pe toate cărările
pentru o bucată mică de pâine.

mama,
cerul e prea departe de mine,
iar eu n-am învățat să mă plec nimănui
nici să sărut vreo mână în afară de a ta,

chiar dacă am fost blestemat
de tatăl meu beat și gol
să fiu robul fraților mei până la înviere.

roagă-te să cadă ploile peste mine
până voi deveni un arbore
cu ramurile înalte,
până îl voi atinge cu creștetul meu
atât de verde…
mama