poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-08 | |
Era o seară încețoșată,
Aburii denși se ridicau, Privirile îmi căutau încă o dată O scăpare și fericirea o visau. Iubita mea zăcea pe o saltea din paie, Iară din piept încet viața-și scurgea, Cu ochii-i împietriți de-al morții tern veștmânt Și forța vitală a acestui trist pământ Părea s-o lase ca să plece oriunde își dorea! Lacrimi amare ochii-i goleau, Mâini contractânde aprig apucau Cearceaful pătat de sânge în durere, Picioarele-i frumoase schimonosite În chinuri chiar nedemne îi erau zdrelite, Iar eu, parcă hipnotic, tot cătam Să-i curm durerea pe care i-o trăiam Și ca-ntr-o incantație wotaniană Mi-auzeam numele rostit de juna mamă! Sângele-i curgea de sub rochia-i neagră Și risipindu-se aiurea în valuri tot mai dense Ea mi se petrecea-n neant în chinurile-i intense, Iară medicul nu mai venea Atunci când moartea nouă ne-o răpea. Îi strânsei mâinile vrând să o calmez, Ea se zbătu mai tare, credeam iar că visez Cel mai întunecat coșmar al vieții unui amorez, Plângea-n convulsii iubita-mi crud atinsă De-a morții rele furie necuprinsă, Iar corpu-i fierbinte îl simțeam, Durerea-i adâncă în mine eu doream Ca să i-o iau s-o scap de supliciul cel "ceresc" Al Dumnezeului atâta de grotesc! Iubita-mi încordată pentru viața ei lupta, Dar lupta pierdută din start i se vădea, Iar buzele-i uscate un sunet mut mecanic repetau, Erau cuvintele unei rugi păgâne și poate că-i serveau Să-și nege moartea pe care altminteri doar iubirea o anihilează, Flacăra neagră care o viață întreagă ne urmează! Nu-i drept, eu te iubesc mai mult decât el, Tu știi aceasta, de-ar afla-o în vreun fel! Iar pulsul îi scădea și respirația-i descreștea, Cu mâna-i îmi căuta mâna speriată, Eu i-o apucasem deîndată Și o strânsei la piept- iubita mea dorea Viața s-o aibă, copilul i-o cerea, Însă era zadarnic căci moartea silențios se insinua Acolo unde ardea o vălvătaie- pasiunea mea, Asemeni unei lumânări stinsă de vânt, Deși aprinsă de curând, Eu inutil tot încercai s-o țin cu mine Când sângele încetat-a a-i mai curge-n vine Și un decor static și inert Lăsă locul vieții, oare cum să-l iert Pe doctorul, cel care cioclu devenise Și-n pragul serii, sublim, apariția și-o făcuse, Gândindu-mă cum să-l privez de dezonoare mai facil Văzui pe cerul asfințitului o stea aflată în cădere Și atunci știui că viața-i valorase o avere Și-ar fi fost de-a dreptul pueril Să-i întinez moartea cu cea a doctorului ce-o cere Pe a lui, Acum când iubita-mi este într-a Infernului putere!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate