orașul nostru iubite
este zidit de viu în zăpadă
mașinile trec galeș prin canioane
de-alungul străzilor
meteori invizibili repetă ritualul
arderii în cădere
funinginea lor îngheață în stratosferă
și mă îngroapă cu ninsoare obraznică
în jur aud motoare confuze
și fâșâitul iepurilor miopi săpând
galerii în troiene
tu vii încet apăsat adânc amânat
te-aș aștepta o veșnicie aici
lângă tăișul lopeții șuierând în omăt
tot mai aproape
rece colivia brațelor tale respirația
atât de fierbinte
dureros viscolul dinților nerăbdători
geminide în rodia inimii
răscolită