Prelunga poluare
bântuie cireșii din livezi
Pământul nu o să mai nască flori
iubirilor din lume
În alcătuiri de zboruri
și păsările se preschimbă-n praf
iar mările, de teamă,
se învelesc cu spume...
Ne amenință o melancolie
a soarelui civilizat
Zorii zilelor lucesc
ca niște butoane de alarmă
Dar ce folos...
doar ploile primesc poruncă
să ude aerul acesta
ca pe un închizător de armă...
Și era atâta vară
în cireșii din livezi
unde același aer copilărea
printre albine
unde un vis al ierbii
îl puteai vedea
improvizând planete
din mine, din tine...