în căușul serii citim aceleași pagini

sub noi
un mormânt
gol deocamdată
numai un violoncel de aer vuiește în el
un violoncel de aer vuiește în aer
își trece lemnul sensibil
de la un ochi la celălalt
de la o ureche la alta
de la un ochi de pământ la
celălalt cuvânt al tău
de la uscăciunea mea proverbială
către suspinul tău – lumină
cuibărită în așternutul unui poet

sub noi
violoncelul de aer cântă