Mi-am pus țigările în bomboane antifumat
și cafeaua în globuri
prin vene îmi curge electricitate în loc de sânge
pe mâna dreaptă se plimbă fantomele imaginației
pe cea stângă o prefac în undiță
să pescuiască peștii emoțiilor esențiale
o oră senzuală o dezlipesc de timpul matusalemic
și o pun să traverseze sângele cu molecule – scoici roșii și albe
o tânără modelată de sculptorul – efecte aleatorii
mestecă viitorul imprevizibil în maxilarele surâsului
își face adăpost în porii pielii
și din cuvinte un covor țesut în arabescurile prezentului
pe care calcă cu tălpile iubirii
absorbite din erotismul personal.

O domnișoară îmi culege firele de păr
căzute în palma unui ideal.