Nu-mi fi străin cu spate-ntors,
Cu arcul de săgeți ivite,
Cu vârful uns în venin stors
Din răutăți de mult strivite.

Nu-mi fi dușman cu gând nesfânt,
Idei necurățite, îmblânziri puține,
Dorind s-alungi de pe pământ
Un suflet ce nu-ți aparține.

Nu te întoarce spre-ntunecime
Să fii tovarăș doar c-o umbră;
În nelegiuire să ai vechime
Și s-adopți alura sumbră.

Nu te abate de la calea luminată
În pustiu, răceală să aștepți;
Ascuns, închis, nu fără pată
E-adâncul spre care te îndrepți...

Întind o mână, ajutor – rugăciune,
Privirea-ți s-o întorci spre mine,
Să scapi din umbra de tăciune,
Să mă urmezi pe căi divine...

Revino, dar, spre splendida Lumină
Să fii tovarăș doar cu Ea,
În veșnicie va să țină,
Nestinsă, înaintea ta...

Urechile nu-ți astupa cu nebunie,
Ascultă-mi vocea – ea îți cântă
Sunete plăcute, mai mult de-o mie,
Mintea eliberează, inima-ți încântă...

Te prind, te-ntorc și-n rând cu mine
Privi-vom spre El, înainte,
În locul unde totu-i bine
Și lucrurile toate-s sfinte...

Deschide ochii, pășește cu credință,
Nu te mai teme de umbre negre;
E doar Lumină în acea Ființă
Iar sufletele ne vor fi alegre...


Dacă-ți dau drumul la mână
Nu te speria, El e cu tine...
Posibil să mă-ntorc cu vână
Spre un căzut ce nu mai vine...

Dacă aproape nu mă simți
Să știi că-n regulă sunt toate:
Salvând un suflet, aud – m-alinți,
El e cu tine, prin El se poate...

Știindu-te răpit din gheare reci și treze
Și revenit pe-un drum uitat,
Te înmânez Lui, în tine să lucreze...
Mă bucur de salvare! Fii binecuvântat!

... O parte de umbră încerc să-mi văd,
Că de zăresc o alta lângă mine
S-o îndemn să nu treacă-n prăpăd...
Etapa s-o reiau, la fel ca și cu tine...