poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-03 | |
Și astepți nerăbdător în fața ecranului
Astepți ca pixelii să-și schimbe culorile Să formeze niște litere ordonate într-un răspuns Aștepți să-ți răspund, să-ți zic că te iubesc Dar apoi îți lași privirea pe birou,mouse-ul stă acolo nemișcat Nu e răspunsul ce-l asteptai, pixelii s-au schimbat in altceva si te cutremuri Ceva sapă adânc în tine si te doare, si nu mai suporți Te omoară pe dinăuntru, ca o boală Si simt ca eu is devina pentru tot Pentru că am apăsat niște butoane, ce te-au rănit prea tare Și-ți zic că mi-e frică de mine, dar tu nu mă crezi Și dai vina pe tine, dar eu nu cred că judeci cum trebuie Și îmi explici că ai înțeles apoi, si de ce vorbesc așa. Nu mă înțelege, dar mă doare pentru că pe tine te doare Si în această lume, înconjuarată de betoane și calculatoare Suntem așa reci cu toții, nu mai avem nimic pe dinăuntru Si diavolul sapă tot mai adănc, si ne transormă în armata lui de roboți Eu însumi văd cum mă schimbă, si încep să devin ceva ce nu-mi imaginam Si mă roade, si mă îndepărtează de lucrurile dragi Dar eu mă las dusă departe, pentru că poate imi place Si-mi place poate pentru că nu e bine, si nu mai inteleg nimic. Apoi revin la discuția anterioară, tu tot apeși butoane Șă-mi zici să ma mai gândesc, si că vorbim maine Cu aceleași ecrane însă..pentru că îmi pari departe Și rămanem aceiași roboți, ce se exprimă în semne de punctuație Și mi-e așa de greu, si iar simt că mă doare, dar tu nu ințelegi Și-mi zici că nu e nimic si că poate e mai bine așa Dar stiu că nu așa gândești, dar eu nu mai știu să simt Dar o sărată se ivește pe obraz,Doamne iartă-mă, m-am schimbat. Și un offline se arată în dreapta jos, si așa se termină O poveste de dragoste, dintre doi copii Și poate vi se pare că a fost ceva serios, dar nimeni nu și-a dat seama Pentru că noi suntem doar niște roboți umani Si iluzia face să ni se pară că vorbim cu persoana caruia vrem sa-i vorbim Când defapt vorbim cu niște pixeli aruncați pe un ecran Vorbim cu un ecran ce ne înfățișeazaă niște cuvinte, sau cel puțin așa ni se pare Că sunt niște cuvinte, niște imagini. Offline, s-a mai terminat o relație dintre doi copii si pixelii ecranurilor lor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate