În cutare zi am încercat să te înțeleg,
Să-ți pătrund tainele și să te reculeg în sufletul meu...
Să măsor dimensiunea sufletului tau și să încerc să o compar cu al meu-
Din păcate acesta din urmă nu a stat la măsurătoare-
Nu am mai rezistat astfel, iar în cutare zi te-am alungat.

Așa s-a creat un nu știu ce și ne-am pierdut,
Sau ne-am făcut că ne pierdem-
Știi tu jocul ăla... De-a baba oarba-
Nu știu de ce, dar simt că, încă, mă colinzi...

În cutare zi mi-ai dăruit ceva...
A fost reciproc...
După care s-a... să zicem- terminat.

În cutare zi am fi putut să nu greșim,
Dar ne dăm seama de multe abia după...
Și așa ajungem să trăim două singurătăți-
Un fel de metastază a ideii că suntem mai presus de...

Nimic!