Annei Nicole Smith
N-am mai scris poezie în sensul în care o înțelegi tu
poezie am scris, doar în vers nu-mi stătu.
s-a risipit de cum am stins lumina,
și unde-a fost o cezură s-a pus iute rugina.
De aceea sunt iată, în acest cort străin
Pe malul unei mări, pe o buză de vagin
Care mă fac să mă simt bătrân foarte
Până nu va veni făptura roz de pe marte

Exact, ea are flori pe balcon
Vorbește la telefon
Are unghiile roz la mâini și picioare,
Și pe buze s-a dat cu aceeași culoare
Cu culoarea Annei Nicole Smith
(rozul se pupă cu un stil optimist,
era pe vremea noastră sucul de grapefruit,
dar eu pe atunci beam vodcă, tu vermut)
Dacă mă mai întrebi ce parfum are rozul,
Evident am să fac pe niznai, pe curiosul.