se face seară peste oraș peste ferestrele care tac acoperișuri albe urme
există un fel de-a iubi soarele ca pe-un zâmbet
există un fel de-a iubi florile
un fel de-a iubi începutul unei dimineți
viața sau nu
un fel de a privi o linie o dungă de mucegai o fereastră
ea îmi vorbește despre ferestre
tușește abia respiră nu vreau să mor îmi repetă și tace
tace și telefonul
dacă pereții ar tăcea despre ce-ai vrea să vorbim poate
despre ziua de azi ca să-ți spun
există un fel de-a iubi inexplicabil și stupid
o frunză căzând o clipă ce trece un gând ce se scurge încet
în picăturile stranii de forme diverse
peste trepte de marmură albă
acesta e un palat mi-a spus iuli
atent
sau nu