alergam după veverițe cădeam în genunchi simțeam praful pe rană
și râdeam în hohote
iar trecătorii indiscreți se mirau ca de un copil anesteziat

așa simt și acum orice leziune pe suflet sau
orice ieșire din matcă a sângelui
când îți alunec pe glezne și privesc tandru în tine

nu știu când vii de aceea ascund bine moartea în sân
îți dau voie să îmi tai șuvița rebelă
fiindcă nicio mișcare nu seamănă cu alta
și nicio iubire nu este trecută cu vederea
de curioșii avizi de spectacole gratuite

înțelegi acum de ce scrâșnesc uneori la fiecare cuvânt
ignor căderile păstrez praful și cicatricea
gura ta le va șterge meticulos
în nopțile când neglijentă îți voi cădea în genunchi