Priviți mărețe umbre…

… măreața națiune! Și din vadul timpului îi auzim pe Mihai, pe Ștefan, pe Corvin urlând într-o agonie de nedescris și învârtindu-se în propriile morminte văzând pentru ce viitor au luptat ei. Și ce om cu dragoste de neam și patrie nu s-ar cruci văzând unde au ajuns copiii lui Traian? Născuți din sângele nobil al mărețului Imperiu Roman și din vâna și puterea dacică, urmașii Romei au ajuns o umbră ștearsă a măreței lor moșteniri istorice.

Ne fălim atât de tare că ne tragem din sămânța celui mai mare și mai impunător imperiu pe care l-a cunoscut istoria, dar în realitate suntem doar un simplu popor mătrășit de cotropitori și presărat chiar și în aste zile ale avangardei tehnologice de popoare nomade care ne pătează mândria de copii ai lui Romulus și Remus. Oare cum de am ajuns cu un astfel de ancestral să fim o țară al cărei singur avantaj de-a lungul timpului a fost poziția strategică de care nu am fost în stare să profităm? Cum de am ajuns ca în loc de metale prețioase, de roadele aurii ale Câmpiei Române să exportăm popoare nomade și să ni le asumăm ca fiind de aceeași naționalitate cu noi?
Razielu

Am reușit într-un scurt timp să ajungem din scutul antiotoman al Europei, o titulatură atât de tocită pe băncile școlilor primare ceaușiste, paria continentului pe care fără să merităm ne facem veacul. S-au dus vremurile culturii înalte propagate de școlile pariziene și vieneze, s-au dus vremurile bunicii, ale bunului simț elementar… S-au instalat în schimb vremurile culturii de canal, în care toată lumea ascultă menestrei de cartier preaslăvind femei, fani, bani și dușmani, vremurile ignoranței voite, vremurile prostiei ridicate la rang de artă și, chiar mai rău, ridicate în înalte funcții de conducere. Am ajuns un popor care nu mai știe să-și evidențieze valorile, ci preferă, dintr-o acută comoditate, să lase totul să vină de la sine, să voteze la fiecare patru ani aceiași oameni, aceleași probleme, să ridice la rang de personalități naționale foști păstori și echipe de fotbal.

Nimeni nu mai citește o poezie, nimeni nu mai ascultă un Bach, toată lumea se uită la fotbal, toată lumea se scarpină în cap și își vede de ograda proprie într-o dureroasă indolență. Nimănui nu-i pasă de soarta țării, nimeni nu mai conștientizează consecințele propriilor alegeri pe care uită să le mai facă. De aceea am ajuns să avem drept ambasadori în Europa violatori, hoți și cerșetori, aproape toți membri ai aceluiași popor nomad care își face veacul printre noi și s-a infiltrat atât de tare în societatea și națiunea noastră încât au ajuns să fie asimilați cu al nostru popor, și-au însușit fără drept sângele lui Traian și vâna lui Decebal.

Priviți mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, româna națiune, ai voștri strănepoți decăzuți în căldarea rușinii, subjugați de subcultură, ignoranță și pură nepăsare. Merităm să fim paria Europei, ne-am făcut-o cu mâna noastră. Am fost “eliberați” de sub conducerea socialită, am pășit într-o așa-zisă democrație, dar ne-am asumat prea multe libertăți, ne-am bătut joc de ceea ce ni s-a dat, iar acum trebuie să plătim…