Sunt o româncă, marcă-nregistrată
Nici mai prejos și nici deasupra vouă
Același cer mă ninge și mă plouă
În țara lupilor de altădată.

E-adevărat că sunt puțin ciudată
Cutume vechi se-ascund la mine-n vene
Femei desculțe-n nopți de Sânziene
Descântă umbrei mele parcă-n șoaptă.

Când râd, o fac adânc de tot, în hohot
Iar când jelesc parcă m-aș trece-n moarte
O fi amprenta de latinitate
Sau balcanismul meu, ce dau în clocot.

Visez prea mult, mi-e furie, îmi pasă
Sunt acuzată strâmb sau cu dreptate
Trăiesc intens câte puțin din toate
Și-n naiul lui Zamfir mă simt acasă.