poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-28 | |
Tatiana
"Zidul unei închisori…Întuneric… O singură celulă luminată. Un călugăr, trăgându-și cu greu trupul după el. Și deodată…lumină… Patru pletoși cu chitările-n mâini cântă. Cântecul celui zăvorât in celula celui izolat.Celui izgonit.De lume.De viață poate. Un singur privilegiu-o cretă. Un vapor desenat pe zidul celulei cu care, din când in când, plutește departe de lume.De viață. O croazieră drog spre o lume născută din imaginația și fantezia unui om zăvorât într-o celulă. Sau din imaginația și fantezia celor patru pletoși care cântă pe o scenă în lumina reflectoarelor care asistă pasiv la spectacolul celor refuzați de lume. De viață poate…" Răspuns Tatianei Astăzi e soare. Doar întunericul ne desparte de ceilalți. O singură privire. Teamă. Peste tot trupuri. Hoituri. Cadavre. Întuneric... și totuși lumină... Nu mai cântă nimeni. E prea liniște să ne cufundăm în tăcere... vorbim... E viață. E soare. E lumină. Nici un privilegiu. Doar o viață. Mi s-a oprit vasul de croazieră prea departe de mal. Am încercat să înot, însă puterile mi-au dispărut. Ca niște aripi tăiate prea devreme. Prea din carne. Spectacolul se desfășoară parșiv pe lângă mine. Eu nu mai particip. Pentru că nu mai am aripi. Am doar această viață...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate