Eu nu mă supăr niciodată.
Nu mă supăr când decizi să mă indepartezi din freak show-ul minții tale.
Nu mă supăr când mă suni să mă anunți că mă lași. Că ai hotărât că e cel mai bun pas. Nu-ti pot dori decât binele...și gura nici măcar nu mi se mai incleștează când rostesc aceste cuvinte mute. Și nici măcar ochii nu mi se mai filtrează.
Am fost al naibii de zgârcită anul asta și n-am mai cumpărat baterii de reîncărcare a sfertului rămas.
Nu mă supăr când mă zbucium o lună întreagă ca tu, să nu observi o nanosecundă.
Nu mă supăr pe nenorociții de la orange, din vina cărora nu-mi dai semn.
Nu mă supăr pe mările care se interpun si pe faptul ca înot ca un câine șchiop. De ce nu m-ai învățat să înot?
Și mă înec patetic și calm, așteptând să-mi arunce cineva beteală îmbâcsită, să mi-o înfășor în jurul gâtului, să mă pot agăța de Crăciun ca de un colac de salvare…
Merry Christmas!