nu te mai uita la mine, femeie
sunt doar un bărbat liber
un brunet mereu în căutare de găsire
unul care se bărbierește
o singură dată la trei zile
dimineața

un bărbat
cu multe riduri / păr grizonant
și-o cicatrice pe obrazul stâng
ca o poartă de lemn închisă
către lumea cu zăpezi înalte până la coaste
și gânduri alb-negru

un bărbat prăfuit
pe care-l găsești în asfințit
într-o tăcere de jar / nespunându-ți nimic
un vânător fericit că mai poate muri străpuns de glonț
un bărbat liber / un barbar / unul care fumează liniștit într-o noapte
fără să explice întreaga conspirație a fumului

nu te mai uita la mine, femeie
sunt gros îmbrăcat și-mi place să respir aerul rece
pleacă
cizmele mele din piele de șarpe sunt prea lungi / sunt prea tocite
ca să te pot urma

vreau să mă întind
să-mi devorez vânatul fără să te simt în preajmă
vreau să fac focul
e noapte și vreau să beau vinul roșu

femeie,
de ce îmi ceri să-ți scriu
de ce îmi spui să te iubesc
de ce vrei să trăiesc cu tine
când pot foarte bine să gândesc
și să merg întotdeauna
mai departe