Când conștiința nu doarme,
îmi duc demnitatea în palme,
ca pe un bulgăre în care
au înghețat treptat reușitele

Drumul spre maturitate pare lung
și mult prea îngust.

Nu mai recunosc plăcerea detașării
în liniște sau libertate.
A rămas doar o aglomerație de sentimente
și eu mă încăpățânez să mai depozitez ceva
în rezerva de suflet.

Când lași să coboare
pe spate parabola viscerală,
spaima se face mai înaltă.