nu s-a deschis de la-nceput pământu’;
l-au descântat groparii cu cazmaua,
stuchind în palme, umezind măseaua
cu-aghiazmă fiartă și-ndoind veșmântu’;
un preot burdușit și cucuveaua
l-au binecuvântat pe drum că-i Sfântu’
Stefan în zori și-a înghețat cuvântu’
când s-a pornit tiptil să cearnă neaua:
“a fost și fiu, flăcău zburdând pe vaste
pășuni și mândre-a învârtit în sat;
a fost și tata, soț și-apoi la oaste
a dat obol de sânge ca soldat;
dar azi clepsidra cuibărită-n coaste,
de-atâtea ori întoarsă, i-a secat.”

17 XII 2007