Theatrum mundi

Torța de ceară a înțelepciunii replici o pătrund
Se joacă pe a lumii scenă etern aceiași piesă
Sub măști de împrumut actorii se ascund
Viața-i un cîine vagabond scăpat din lesă
ÃŽmi spulber anii prin troieni de vis
De-a scrisului robie în veci împătimit
M-ascund în temnița cuvîntului ca un fugar proscris
Vocație uranică, cratylean efort neîmplinit
Și-mi pare că nici nu mai joc viața mea
Că un sufleur farseur m-a amăgit
Dându-mi să beau lacrimi amare dintr-o stea
Ce mii de ani în urmă-mi a pălit